De ce???

Azi ma trezesc lovita de lumina soarelui reflectata in cristalele de gheata...Dar nu vad nicio pata de culoare. Unde sunt macii mei? Unde narcisele mele? Unde trandafirii mei??? De ce???
Sunt trista iar, si simt cum universul meu nu mai tine cu mine...
Ai murit si in urma ta nu ai lasat nimic. Ai luat totul cu tine ca un monstru frumos si egoist. Am sa te astept sa infloresti iar in lumea mea... sa spargi gheata ce mi-a acoperit inima si tot ce am. Astept sa imi colorezi universul si, te rog cu ultimile mele forte, nu intarzia, nu ma lasa sa pier, lumineaza-mi culorile pe care azi nu le mai vad.

S-a spart...

S-a spart si ultima mea creatie... Si era atat de frumoasa, atat de perfecta... Era farul de lumina din oceanul rece al noptii, sticla mea, oglinda mea, cristalul meu de gheata... Nu mai e.... Nu mai vreau!!! Sa aud sau sa vad.. vreau sa sparg in continuare, sa fac numai cioburi in calea-mi nedefinita pe care pasesc acum nesigura. M-am taiat... Albul e acum rosu... Si doare, si cioburile sunt vopsite acum, iar sunetul picurilor de lichid rosu din ale mele vene imi da fiori... Nu mai vreau!!! Pleaca!!! Reflexia mea in cioburile tale ma omoara, ma sfasie. Lasa-ma cu gheata mea; fugi departe Crin de nea!!!

Crin de nea

Ai aparut ca o floare-n calea mea,
Un crin alb, drept, acoperit cu nea.
Te-ai furisat aproape de inima mea
In dimineti senine chipul a mi-l lumina.

Am tremurat de fericire-n fata ta.
Nu era frig, caldura ma topea.
Nu vreau sa stai in lumea mea,
Dar cine-s eu...?Caci ti-am vazut privirea

Si m-am blocat ca-ntr-o capcana
Si-as vrea sa fie-un vis de-o vara.

Tu esti crin, iar eu regina peste tine
Lumea-i gheata, iar tu cresti pentru mine.

Scrisoare de final...

Ai crezut ca regina poate fi imblanzita
Si inima-i topita.
Ai fi vrut sa fie a ta o vesnicie
Si-ai crezut in tine.

Ai incercat sa topesti gheata-i din inima
Atat de frageda, atat de mica.
Ai fi vrut sa accepte lumea ta
Si sa traiti mereu in ea.
Sa fugiti de furtuna, sticla si oglinzi...
In zadar... azi doar te minti

Si pleci in lumea ta cea calda
Departe de haos, ordine; si
Prada amintirilor te lasi
Uitandu-te-napoi o lacrima sa-ti cada.

-Du-te! tanarul meu print!!
Fa ce mie mi-ai promis,
Dar c-o tanara craiasa,
De la rasarit aleasa!

Tot ce-i praf in gheata s-a facut

Totul s-a imbracat in gheata. Oamenii indiferenti, amintirile, vorbele nerostite, lacrimile nevarsate...totul... a inghetat. Traiesc in lumea mea prin mine, cu mine, si pt intreaga mea lume. Da! e un basm; asa cum zic multi, nu e decat un refugiu al mintii. Dar poate ca e si ea inghetata, poate ca acest refugiu este defapt salvarea pentru regina florilor de gheata.
Cristale... da stiu, ai vrea si tu sa privesti prin cristalele mele. Poate atunci vei intelege... sau poate vei pleca speriat de filmul nou creeat.

Traiesc o drama

Sunt singura in infinitatea de cristale de gheata ce ma inconjoara. Haosul si luminile ce se joaca in fata mea ma fac sa cred ca traiesc intr-o alta lume...sa cred ca asta e perfectul, ca asa trebuie sa fie. Sunt urmarita de trecut, umbrele nu-mi dau pace... Dar refugiul meu, palatul meu, gheata mea, ma inalta, ma fac sa zbor, sa zambesc... Si merg mai departe spre crinii mei de sticla si-i ating, si ma simt in siguranta.

(Bun venit in lumea mintii mele, unde totul e un haos perfect, unde fiecare imperfectiune e perfecta, unde se nasc ganduri si idei imposibile mintii tale. Bun venit in palatul reginei.)

Schimbari

O adiere de vant ca un fior... Fac doi pasi... Cad picuri din ochii-mi verzi... Nu sunt nici calzi, nici reci... Sunt parte din mine... Aud un strigat si nu imi dau seama al cui este. Plag fara sa stiu pentru ce sau pentru cine. Privesc in jur... E totul alb si parca lumea mea se ruineaza. O forta plina de manie sparge tot ce gaseste in cale: oglinzi, gheata, sticla. Parca ar vrea sa ma lase fara lumina, ganduri, cifre... E atata manie si nu pot sa inteleg. Atat haos in jur... De ce? Ce se intampla de fapt? Privesc in interiorul meu ca printr-o fereastra. Aud un strigat ... Sunt eu... Eu sunt acea fiinta manioasa... Eu am creat haosul din mine... Acum il pot atinge , il pot modela, si totusi nu sta cum vreau eu. Se misca, sparge in continuare obiecte. Oare innebunesc? Oare de ce atata manie? S-a spart si ultimul obiect... A fost eliberata o floare de mac... O pata de culoare in miile de cioburi albe mi-a adus linistea. Ochii-mi sunt atintiti asupra petalelor rosii ce umplu glolul lasat in urma furtunii. Privirea-mi este goala. Sunt obosita, dar e liniste in lumea mea... E din nou frumoasa.