Scrisoare de final...

Ai crezut ca regina poate fi imblanzita
Si inima-i topita.
Ai fi vrut sa fie a ta o vesnicie
Si-ai crezut in tine.

Ai incercat sa topesti gheata-i din inima
Atat de frageda, atat de mica.
Ai fi vrut sa accepte lumea ta
Si sa traiti mereu in ea.
Sa fugiti de furtuna, sticla si oglinzi...
In zadar... azi doar te minti

Si pleci in lumea ta cea calda
Departe de haos, ordine; si
Prada amintirilor te lasi
Uitandu-te-napoi o lacrima sa-ti cada.

-Du-te! tanarul meu print!!
Fa ce mie mi-ai promis,
Dar c-o tanara craiasa,
De la rasarit aleasa!