S-a spart si ultima mea creatie... Si era atat de frumoasa, atat de perfecta... Era farul de lumina din oceanul rece al noptii, sticla mea, oglinda mea, cristalul meu de gheata... Nu mai e.... Nu mai vreau!!! Sa aud sau sa vad.. vreau sa sparg in continuare, sa fac numai cioburi in calea-mi nedefinita pe care pasesc acum nesigura. M-am taiat... Albul e acum rosu... Si doare, si cioburile sunt vopsite acum, iar sunetul picurilor de lichid rosu din ale mele vene imi da fiori... Nu mai vreau!!! Pleaca!!! Reflexia mea in cioburile tale ma omoara, ma sfasie. Lasa-ma cu gheata mea; fugi departe Crin de nea!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu