Ma trezesc intr-o ciudat de linistita dimineata si ma impiedic de niste cioburi. Le privesc apoi atent...si observ ca nu sunt ceva banal, ceva peste care sa pasesc mai departe. Multe cristale sparte in mii de bucati. Ma oglindesc in bratele rupte ale fulgilor uriasi de nea, in bucatelele de gheata pe care incerc sa le compun. Ma joc cu ele si le reordonez. Le masor si le schimb locul cu privirea. Si parca fiecare coltisor, fiecare lumina reflectata, fiecare forma si albul lor imi soptesc cate ceva. Ascult in acea tacere neobisnuita a diminetii fiecare sunet si parca vad culoarea lor in ochi. E haos... Dar nu e ceva neobisnuit... E lumea mea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu