Azi ma trezesc lovita de lumina soarelui reflectata in cristalele de gheata...Dar nu vad nicio pata de culoare. Unde sunt macii mei? Unde narcisele mele? Unde trandafirii mei??? De ce???
Sunt trista iar, si simt cum universul meu nu mai tine cu mine...
Ai murit si in urma ta nu ai lasat nimic. Ai luat totul cu tine ca un monstru frumos si egoist. Am sa te astept sa infloresti iar in lumea mea... sa spargi gheata ce mi-a acoperit inima si tot ce am. Astept sa imi colorezi universul si, te rog cu ultimile mele forte, nu intarzia, nu ma lasa sa pier, lumineaza-mi culorile pe care azi nu le mai vad.
S-a spart si ultima mea creatie... Si era atat de frumoasa, atat de perfecta... Era farul de lumina din oceanul rece al noptii, sticla mea, oglinda mea, cristalul meu de gheata... Nu mai e.... Nu mai vreau!!! Sa aud sau sa vad.. vreau sa sparg in continuare, sa fac numai cioburi in calea-mi nedefinita pe care pasesc acum nesigura. M-am taiat... Albul e acum rosu... Si doare, si cioburile sunt vopsite acum, iar sunetul picurilor de lichid rosu din ale mele vene imi da fiori... Nu mai vreau!!! Pleaca!!! Reflexia mea in cioburile tale ma omoara, ma sfasie. Lasa-ma cu gheata mea; fugi departe Crin de nea!!!
