Ai aparut ca o floare-n calea mea,
Un crin alb, drept, acoperit cu nea.
Te-ai furisat aproape de inima mea
In dimineti senine chipul a mi-l lumina.
Am tremurat de fericire-n fata ta.
Nu era frig, caldura ma topea.
Nu vreau sa stai in lumea mea,
Dar cine-s eu...?Caci ti-am vazut privirea
Si m-am blocat ca-ntr-o capcana
Si-as vrea sa fie-un vis de-o vara.
Tu esti crin, iar eu regina peste tine
Lumea-i gheata, iar tu cresti pentru mine.
Ai crezut ca regina poate fi imblanzita
Si inima-i topita.
Ai fi vrut sa fie a ta o vesnicie
Si-ai crezut in tine.
Ai incercat sa topesti gheata-i din inima
Atat de frageda, atat de mica.
Ai fi vrut sa accepte lumea ta
Si sa traiti mereu in ea.
Sa fugiti de furtuna, sticla si oglinzi...
In zadar... azi doar te minti
Si pleci in lumea ta cea calda
Departe de haos, ordine; si
Prada amintirilor te lasi
Uitandu-te-napoi o lacrima sa-ti cada.
-Du-te! tanarul meu print!!
Fa ce mie mi-ai promis,
Dar c-o tanara craiasa,
De la rasarit aleasa!
Totul s-a imbracat in gheata. Oamenii indiferenti, amintirile, vorbele nerostite, lacrimile nevarsate...totul... a inghetat. Traiesc in lumea mea prin mine, cu mine, si pt intreaga mea lume. Da! e un basm; asa cum zic multi, nu e decat un refugiu al mintii. Dar poate ca e si ea inghetata, poate ca acest refugiu este defapt salvarea pentru regina florilor de gheata.
Cristale... da stiu, ai vrea si tu sa privesti prin cristalele mele. Poate atunci vei intelege... sau poate vei pleca speriat de filmul nou creeat.
